You are here: Home // Dezvaluiri, Servicii secrete // CIOBURI DE … ,,ADUCERI AMINTE” (2)

CIOBURI DE … ,,ADUCERI AMINTE” (2)

 

 

 

,,prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta

… inteligenta are limitele ei, prostia nu …”

(ANONIM)

 

Am citit cu mare atenţie articolul d-lui. col.(r) Aurel MIHALCEA în legătură cu evenimentele care au avut loc la Reşiţa în decembrie 1989, hotarând să vin şi eu în completare cu câteva elemente pe care le consider a fi interesante.

L-am cunoscut pe col. Theodor STEPAN de la Reşiţa, fără a putea spune că mi-a făcut plăcere, în cadrul programului de dispersare în ţară a structurilor informative ale României ,,post decebmbriste” şi nu pot spune că această cunoştinţă mi-a facut plăcere. Atunci, alături de mai mulţi ofiţeri, eu am fost trimis din Mehedinţi la Caraş Severin, pentru a conduce noua structură a contraspionajului din zonă. În ziua sosirii mele la Reşiţa am fost ULUIT de felul în care arăta faţada clădirii Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne. Imaginea  faţadei ciuruite de circa 10.000 de gloanţe şi cu aproape toate geamurile sparte era de-a dreptul sinistră.

Prima întâlnire cu cel numit mai sus a avut loc în sala de şedinte a inspectoratului unde ne-a spus –pe un ton foarte grav- cine este, apoi ne-a informat ca vine direct de la CPUN local, unde a informat că ,,ofiţerii compromişi la Caraş Severin ţn timpul revoluţiei au fost trimişi în alte judeţe” urmând ca în locul acestora să vină cadre din altă parte. La sfirşitul şedinţei i-am cerut o întrevedere personală, în cadrul căreia l-am rugat să nu mai insiste pe tema mutării ofiţerilor aşa-zis compromişi întrucât, în mod logic, lumea va percepe că şi noi cei trimişi la Reşiţa am fost compromişi în judeţele de unde am plecat. La zisele mele nu a reacţionat în vreun fel cu excepţia unei priviri tăioase şi un rictus facial. M-a întrebat în ce domeniu am lucrat şi dacă am lucrat în străinătate. Rugându-l să mă sprijine în protejarea contrainformativă a structurii de contraspionaj întrucât nu ştim care va fi strategia de lucru în viitor, m-a asigurat de sprijinul său, mi-a cerut să-mi cazez ofiţerii cu care am venit la hotel, după care o să vadă ce poate face.      După trei nopţi de cazare la hotel o parte din noi au fost cazaţi în dormitoarele comune de la poliţia municipală Reşiţa, eu împreună cu încă trei ofiţeri am fost cazaţi într-un apartament situat pe malul râului Bârzava , apartament ce ne-a fost predat de către o echipă a Centrului Militar care era atât de ,,conspirată”,  încât au venit purtând uniformele de serviciu şi atât de ,,discretă” încât toată scara blocului a asistat la ,,operaţiune”. Cu această ocazie am aflat că respectivul apartament aparţinuse securităţii ca o bază a filajului. După încheierea formalităţilor de predare-primire, noii lacatari au început acţiunea de dereticare în interior şi, nu mică ne-a fost mirarea, când am găsit sub cada din baie un glonţ mai deosebit. Uzând de cunoştinţele noastre în materie criminalistică am constatat că era un glonţ perforant ce intrase sub cadă prin geamul de la baie în care lăsase gaura corespunzatoare, pe care nu o observasem în procesul de preluare a apartamentului şi de care, sunt convins, nu  ştia nici echipa predătoare.

Am început „activitatea” prin observare directă pentru a  cunoaşte oraşul, studiind presa locală şi stând la cozile cele mai lungi pe care le întâlneam pentru a face cumpărături necesare unui trai de subzistenţă. Mărturisesc că în acest mod colectivul pe care-l conduceam a aflat informaţii deosebit de interesante.

Înainte de a prezenta o succintă analiză a lor doresc să mai fac câteva precizări:

-         Studiind, din afară, cu atenţie faţada clădirii inspectoratului judeţean ce fusese supus tirului susţinut al forţelor care luptaseră cu ,,teroriştii” am constatat că circa zece dintre geamuri nu erau în totalitate sparte, prezentând doar între una şi trei găuri;

-         Din interior, am constatat că se trăseseră cartuşe cu gloanţe perforante dintr-o altfel de armă decât pistolul mitralieră binecunoscut (AKM), situaţie constatată în biroul fostului şef al seviciului de contraspionaj al judeţului Caraş Severin de unde am şi recuperat cartuşul ,,poposit” în peretele opus ferestrei;

-         Toate birourile care prezentau găuri în geamuri găzduiseră comandanţi pe diferite trepte ierarhice ai securităţii şi miliţiei judeţene;

-         Theodor STEPAN a fost obiectiv în lucru pe linie de  contrainformaţii militare, iar la preluarea de către armată a Inspectoratului M.I., acesta şi-a găsit surprinzător de repede, ştia oare unde să caute (!?)” fişa de lucru aflată la serviciul tehnic, motiv pentru care şeful acestuia a devenit duşmanul său de moarte şi, evident ,,terorist-securist fruntaş”.

 

Concluziile pe care le voi prezenta nu abordează cronologia faptelor încercând mai degrabă o interconectare a lor.

Aşadar, la câteva zile după ,,preluarea noului post” am avut norocul să cunosc un tânar inginer de 32 ani care, din ordinul luptătorului şef împotriva teroriştilor, colonel Th. STEPAN, a tras cu o armă cu lunetă în fereastra biroului menţionat de mine mai sus, trăgătorul fiind instalat pe platforma unui bloc vecin cu inspectoratul. Conform spuselor acestuia în birou nu se afla nimeni când el a tras, a tras un singur cartuş şi cunoştea cui aparţine acel birou de la cel care-l instruise şi condusese la locul tragerii, un subordonat al lui Th. STEPAN echipat în semicivil, fără insemne şi grade.

Din cele relatate de colegii reşiţeni rămaşi în unitate a rezultat că odată cu preluarea şefiei Ministerului Apărării de către MILITARU toate cadrele fostei securităţi au fost consemnate la serviciu, fără a li se permite legături cu exteriorul, inclusiv cu familia. După declanşarea tirului infernal asupra sediului inspectoratului judeţean toţi s-au adăpostit pe holurile clădirii, uneori reuşind să doarmă câte puţin pe saltelele scoase din sala de sport. Prin megafoane, vajnicii luptători împotriva ,,terorist-securiştilor”,  somau pe cei din interior să iasă din cladire pentru a se preda. Pentru intimidarea acestora au întreprins demonstraţii de forţă, plasând la baza clădirii mai multe încărcături explozive, reuşind în cele din urmă să ,,răpună” un terorist. Acesta s-a identificat în persoana şefului popotei inspectoratului (subofiţer ori angajat civil al carui nume regret ca l-am uitat) care a ieşit într-una din zile să facă aprovizionarea cu pâine. Cel în cauză are şi în ziua de azi o proteză specială de şold.

Întrucât nu avea formatori de opinie şi alte mijloace rapide de influenţă şi dezinformare, Th. STEPAN, şef al centrului militar, comandant al garnizoanei Reşiţa şi suprem  comandant al tuturor forţelor armate din judeţul Caraş Severin (conform unui decret FSN) a avut iniţiativa să se prezinte la redacţia ziarului local ‚,TIMPUL” începând cu data de 06.01.1990, penru a acorda interviuri menite a ,,lumina ignoranţa populaţiei  Banatului de Munte”. Fac oarecari eforturi să citez din înţelepciunea dumnealui: ,,voiau (teroriştii) controlul aerian pentru a salva familia Ceauşescu”. Şi-a motivat intervenţia la ziar pentru că ,,nu s-a evidenţiat anterior modul de acţiune al armatei pentru sprijinirea frontului şi apărarea unor obiective din oraş (nu face precizarea împotriva cui-n.n.).

De asemenea, ,,în urma acţiunilor teroriste, negăsindu-se nici un cadavru al acestora a existat părerea că acel tumult de împuşcături ar fi fost provocate în mod gratuit de armată şi gărzile patriotice, zvon răspândit repede şi dăunător pentru armată”. …..,,s-a dovedit că armata nu era pregătită pentru asemenea acţiuni de apărare…, am avut de a face cu militari care au tras în 1989 trei cartuşe”…. ,,cu asemenea militari am fost puşi în situaţii de a face faţă unor profesionişti, pentru că au fost de mare fineţe, buni cunoscători ai unei tehnici de învăluire”. În primul său interviu ,,acordat” amintitului ziar, Th. STEPAN retoric întreaba: ,,ce ne-a salvat pe noi?”, la care bine ,,documentat” răspunde …

,,modul de organizare a focului. Am reuşit să realizăm pe obiectivele care erau periculoase pentru noi o mare densitate de foc şi această tactică nu le-a permis să folosească armamentul de care dispuneau la o capacitate mare. I-am obligat să nu tragă”.

În marea lui slugărnicie faţă de profesorul sau N. MILITARU, a insinuat că de aceea ar fi tras cele aproape 10.000 de cartuşe asupra clădirii Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, dar, personal mai cred că nu l-a ajutat nici logica din propriul căpşor deoarece nu cred că se putea susţine tactica de organizare a focului cu militari care nu ştiau să tragă.

Interviul acordat ziarului culminează, in opinia mea, cu cele spuse în data de 07.01.1990, articolul fiind intitulat ,,NOAPTEA CEA MAI CRITICĂ’’ (24/25.12.1989 n.n.) ,,a început la orele 21,00 prin apariţia unui aliniament de trăgători care a deschis foc puternic în zona hotelului asupra CMJ, cu 2-3 arme automate”….,,noi am depistat în jur de 60 de cuiburi foc”. …,,focul a durat toată noaptea cu pauze de 10-15 minute”. Cele expuse până în prezent îmi întăresc convingerea că marele comandant stătea foarte rău cu logica, iar singurele dovezi ale operaţiunilor erau spusele sale. Nimeni nu a găsit în locurile precizate de el nici măcar un tub de cartuş, apoi cum de erau 2-3 arme automate în 60 cuiburi de foc.

În dimineaţa zilei de 25.12.1989 din ordinul lui Th. STEPAN au ajuns la Reşiţa 10 elicoptere de la unitatea din Caransebeş care au ,,bătut pădurea cu armamentul de bord”. (pădurea este situată peste drum de IJ al MI-n.n.).

După această operaţiune s-a efectuat scotocirea pădurii cu participarea unei subunităţi MapN şi a unei grupe de poliţie, solicitată de Th. STEPAN prilej cu care s-a constatat că nu s-a găsit nici o creangă ruptă de rafalele armelor, nici o urmă de trageri deci, a fost o demonstraţie de forţă cu muniţie de manevră. Îmi pun întrebarea, cred eu  firească, nu cumva singurul terorist din Reşiţa a fost Theodor STEPAN? Am discutat cu o familie care locuieşte chiar la poalele crângului supus intervenţiei, marturisindu-mi că acţiunile în cauză i-au ,,terorizat psihic” în acele zile dându-şi apoi repede seama că totul a fost o făcătură, o înscenare menite a crea psihoza ,,terorişti-securişti”.

Tot în acel articol se mai afirma că din catedrală s-a tras de la un crenel, Th. STEPAN apelând la un pluton de miliţie pentru prinderea teroristului, blocarea căilor de refugiu asigurându-se de către militari ai MapN, fireşte teroristul a disparut.

Din afirmaţiile unui participant la acţiune a reeşit că la un moment dat Th. STEPAN a spus că merge ,,la front pentru consultaţii” iar miliţienii să stea pe poziţie în aşteptarea ordinelor. Th.STEPAN s-a deplasat prin spatele catedralei, a revenit după două ore, ordonând scotocirea. Teroristul nu a fost găsit, foarte probabil ca în acel interval a fost retras din dispozitiv de către comandantul său.

În judeţul Caraş Severin evenimentele din decembrie 1989 au fost multiple, unele dintre ele dosebit de tragice. Mi-aş permite însî o scurtă reflecţie: am cunoscut mulţi banăţeni şi ,,băcui şi gugulani” aceştia au un puternic simţ al proprietăţii, un puternic respect pentru aceasta, motiv pentru care nu pot crede că distrugerile care au avut loc în această zona ar fi fost opera lor determinată de ura împotriva unui sistem social. Apoi, mă întreb cât se poate de firesc unde sunt cele câteva zeci de pistoale mitralieră, repartizate  unor ,,luptători din gărzile patriotice” pe baza unei simple semnaturi într-un registru şi nerecuperate nici până astăzi. După afirmaţiile unora cifra s-ar apropia de 1.000, ceea ce eu nu cred dar oricum au rămas multe nerecuperate.

 

 

Lt. Col.(r) Ioan MICLE

 

Tags: marturii revolutie

Leave a Reply

Current month ye@r day *


Primim informaţii despre cazuri de corupţie şi despre nedreptăţi flagrante, tolerate sau muşamalizate de reprezentanţii instituţiilor statului. Trimiteţi-le la adresele de email: tdumitru @email.ro sau ag_tudor@yahoo.com, ori va prezentati cu ele la sediul Agentiei din str. Maresal Averescu, nr. 30, numai dupa ce stabilim contactul la tel: 0744.881.694. De restul se vor ocupa detectivii noştri.


Copyright © 2013 Detectivul Online. All rights reserved.