You are here: Home // Detectivi // Cu ce se ocupa colegii nostri din Timisoara?

Cu ce se ocupa colegii nostri din Timisoara?

Prima investigaţie a detectivului Bănescu a fost un caz de infidelitate. Singurul „indiciu” – clienta bănuia că soţul o înşală cu o colegă de serviciu. Principala problemă – suspectul lucra la o firmă cunoscută din Timişoara. De acces în clădire nici nu putea fi vorba, fiecare angajat trebuind să se legitimeze la agenţii de securitate. Norocul detectivului a fost că firma avea geamurile chiar la stradă. Filajul s-a făcut dintr-o maşină cu folie fumurie pe geamuri, parcată direct pe trotuarul din faţă. S-au scurs patru zile exasperant de lungi, în care fiecare gest al subiectului a fost înregistrat, analizat şi… nimic.

Cauza părea pierdută şi bărbatul absolvit de orice păcat, când, surpriză: „A fost de ajuns o singură mişcare greşită. O mână pusă unde nu trebuie. Un anumit gest, pe care doar soţia sau soţul îl cunoaşte”, explică detectivul Bănescu. În cazul în speţă a fost vorba de o mână pusă pe un fund. De cele mai multe ori e o chestie de secunde: „Mişcarea compromiţătoare e foarte scurtă şi tu rişti să nu prinzi momentul respectiv pentru că-ţi aprinzi o ţigară sau nu se aprinde camera chiar în momentul ăla”. Camera a mers, filmuleţul s-a făcut, iar clienta, cea care a plătit 250 euro pentru ziua de filaj, s-a exprimat urât: „Nenorocitul naibii. Ştiam eu”.
Detectivul Mircea Bănescu a depistat şi amorezi transfrontalieri. Într-o vineri seară, chiar când se pregătea să încuie biroul şi s-agaţe cheia-n cui, aude un ţârâit de telefon, ridică receptorul şi de la celălalt capăt – o voce: „Hello. I need your help”. Chiar aşa, în engleză. Era un detectiv italian, care a aterizat a doua zi cu avionul de Verona, cursă în care se afla şi suspectul, un italian bănuit de soţie că se ţine cu o piţipoancă de prin Banat. Detectivul Bănescu şi-a aşteptat colegul veronez cu trei maşini la ieşirea din aeroport, după cum i s-a cerut.
Au luat urma taximetrului cu care se deplasau amorezul cu fata care-l aşteptase la aeroport. Ce n-au ştiut cei doi detectivi e că şofer de taxi era chiar peştele fetei, care împreună cu italianul au mai pus un alt taximetrist în spate să facă un fel de contrafilaj, aşa că, după câţiva kilometri, italianul s-a prins că e urmărit: „Aproape de centrul Timişoarei, amanta italianului a coborât din taxi, a venit la o maşină de-a noastră şi-a început să dea cu pumnii şi cu picioarele: Ce vreţi? Care-i problema? De ce mă urmăriţi? Bineînţeles că noi n-am reacţionat sub nici o formă, am făcut pe proştii, dar detectivul italian era mască, săracul.
S-a făcut mic pe banchetă şi a început să bolborosească speriat ceva, dar i-am spus să stea liniştit. Noi ne vedem de treabă”. Dar detectivul a făcut o şmecherie. Chestie de tehnică: fiindcă e foarte greu să-ţi dai seama, când sunt trei maşini după tine, câte dintre ele te urmăresc de fapt, Mircea Bănescu a retras o maşină, a retras-o şi pe-a doua, dând senzaţia că s-au dat bătuţi, dar a treia a rămas şi i-a urmărit în continuare, aflând unde s-au cazat.
Seara, cu aparatul de filmat: „I-am surprins la restaurantul hotelului, în timp ce se giugiuleau”. După două zile, confratele italian a plecat mulţumit cu toate probele: poze hot, dovada că amanta are un anumit număr de telefon, pentru că soţia italianului ştia de un număr de telefon din România de pe care el tot primea mesaje de amor, şi dovada că soţul italiencei, ca mulţi peninsulari, are o firmă de construcţii doar pe hârtie, ca să justifice prezenţa în România. Detectivul român care i-a rezolvat cazul şi-a încasat tariful, nu foarte generos, că „italienii-s italieni. A zis că şi la ei e greu. I-am spus: Zi mersi că ţi-ai rezolvat problema cu noi. Altfel mai plecai şi bătut de-aici”.
Uneori mai sunt şi cazuri cu deznodământ fericit. Odată, la detectiv a venit un cuplu de 45-50 de ani, de condiţie bună, că de-abia le intra jeepul pe poartă, care avea o fetiţă înfiată, ce urma să împlinească 6 ani într-o săptămână. Oamenii erau îngroziţi că au primit nişte telefoane şi o ţineau întruna că ei cred că este mama copilului, care încearcă să-l recapete: „Sună cineva de pe un număr de telefon, nu vorbeşte şi la un moment dat eu n-am mai putut şi am spus: Stela, tu eşti? Stela fiind mama naturală a copilului. La celălalt capăt al firului, o voce feminină spune: Da. Ce mai vrei? Am discutat acum 6 ani şi ţi-ai primit partea de bani pentru copil. Vrei bani? Da, şi a închis telefonul.
Domne, copilul ăsta nici nu ştie că e înfiat. Faptul că e ziua lui acuma, sigur e un semn, ceva. Află-mi unde-i mama şi de ce ne sună mereu”. Din fişele de la maternitate, detectivul a aflat că mama naturală a copilului e dintr-un sat, şi cunoscând background-ul femeii, de fostă textilistă, a trimis o detectivă sub acoperire, care, dându-se de la o firmă de confecţii, i-a cerut pentru angajare un CV. În datele personale, femeia a scris că are un copil de 2 ani, deci nicidecum fetiţa de 6 ani, de care nici că voia să audă. Ca să dea de femeia din spatele numărului suspect de telefon, fiind pe cartelă, nu pe abonament, Mircea Bănescu a trimis următorul SMS: „Fiindcă sunteţi client fidel, aţi primit 30 USD bonus.
Pentru confirmare trimiteţi un SMS cu numele, adresa şi CNP-ul din buletin”. Bruta şantajistă care i-a îngrozit pe părinţii cu gipan a răspuns, dovedindu-se a fi o puştoaică de 16 ani din Turnu-Severin, care formase la întâmplare numărul domnului nostru, vânând de fapt puncte de fidelitate. Văzând un apel nepreluat, oamenii au sunat-o înapoi. Fata, bucuroasă că i se răspunde la bip, a tăcut, să-i ţină cât mai mult în telefon şi să acumuleze puncte de fidelitate, răsplătite cu un dolar. Aşa că a repetat figura cu bipul de mai multe ori şi când omul şi-a luat inima-n dinţi şi-a întrebat-o: «Stela, tu eşti?», fata în joacă a zis: «Da».
Şi interlopii fac haltă la detectiv: „Cămătari ţepuiţi de alţi şmecheri au apelat la noi, ca Becali, cu banu’ jos: „Domne, cât mă costă să mi-l cauţi pe ăsta, să-i iau gâtul?” Omul fusese la Poliţie, unde nu că au râs de el, dar acuma, când cămătarul e ţepuit de altul, se cam face de cacao, aşa că, din compasiune, detectivul a acceptat condiţionat: “Domne, eu ţi-l caut, da-ţi sugerez să nu-i iei gâtul”. Şi i l-a dibuit.
Au fost cazuri în care părinţi din Craiova sau Târgu Jiu, care au copiii studenţi în Timişoara, vor să afle ce fac copiii pe aici. Complexul studenţesc din Timişoara a ajuns un fel de cloacă unde o grămadă de fete îşi câştigă existenţa din prostituţie şi din lumea interlopă. Părinţii intră la bănuieli când ştiu că şi-au trimis fata la facultate cu o gentuţă cu trei hăinuţe şi văd că în fiecare lună se întoarce cu un lanţ de aur, cu cercei de aur, cu haine de firmă. Părinţii se întreabă: Da’ oare ce face acolo? Adesea, răspunsul este trist.

„A venit la mine un businessman timişorean, care nu mai putea să scape de amantă, pentru că o dusese pe amanta asta în toată lumea, s-au făcut fel de fel de poze şi acum amanta îl şantajează pe el. Şi el nu mai ştie cum să se descotorosească de ea şi m-a rugat s-o urmăresc când el e plecat din ţară, poate o găseşte cu ceva, orice, s-o aibă la mână şi el“.
 Mircea Bănescu, director executiv agenţie de detectivi

A fost pe faza pentru Dvs
Detectivul de serviciu

Tags: detectivi din timisoara, colegii nostri, colegii nostrii, cu ce se ocupa un detectiv, cu ce se ocupa directia din timisoara, filaj contrafilaj

Leave a Reply

Current month ye@r day *


Primim informaţii despre cazuri de corupţie şi despre nedreptăţi flagrante, tolerate sau muşamalizate de reprezentanţii instituţiilor statului. Trimiteţi-le la adresele de email: tdumitru @email.ro sau ag_tudor@yahoo.com, ori va prezentati cu ele la sediul Agentiei din str. Maresal Averescu, nr. 30, numai dupa ce stabilim contactul la tel: 0744.881.694. De restul se vor ocupa detectivii noştri.


Copyright © 2013 Detectivul Online. All rights reserved.