You are here: Home // Investigatii // Detectorul de minciuni

Detectorul de minciuni

Deşi nu recunosc oficial, majoritatea companiilor din România testează loialitatea şi corectitudinea angajaţilor cu poligraful.Nici nevestele bănuite de infidelitate sau soţii aventurieri nu scapă de confruntarea cu detectorul de minciuni.

Detectorul de minciuni
România are mulţi mincinoşi. Corporaţiile s-au prins din timp de asta şi încă din anul 2000 îşi trimit oamenii pe bandă la Adrian Coman, cel mai experimentat poligrafist de la noi. După ce şi-a făcut mâna, 26 de ani, pe criminali, violatori şi tâlhari a dat iama cu detectorul de minciuni în mediul de afaceri, cu gând să-l cureţe de indivizii mai puţin oneşti. Datorită lui, afaceri cândva falimentare, după ce s-au curăţat de căpuşe au, azi, profituri ce sar la cer.
La început, salariaţii mai bombăne niţel: „Da’ ce, domne, sunt pungaş sã mã aşez pe un scaun unde au stat infractori?„ Se potolesc doar când află că poligraful se foloseşte şi pentru testarea loialităţii, cinstei şi moralităţii şi că 85% din oamenii care se aşează pe scaun sunt diagnosticaţi ca inocenţi. Când sunt puşi faţă în faţă cu detectorul de minciuni, cei mai mulţi se pierd: „Nu cumva din cauza stãrii de emotivitate sau de tensiune o sã-mi iasã testul prost?”.
Dar Adrian Coman îl bate pe umăr părinteşte: „Aparatul simte starea de emotivitate şi-o scade din ecuaţie”. Poligraful, prin cei şase senzori aplicaţi pe pielea subiectului, reacţionează doar când acesta minte: „Atunci toate o iau razna, îi creşte tensiunea, îi scade pulsul, are stop respirator, i se modificã rezistenţa galvanicã a pielii şi are contracţii musculare”, fie că-i vorba de vânzări de informaţii din interiorul firmei, de minciunile trecute în CV de candidaţi la angajare (85-90% dintre CV-uri au cel puţin câte o înfloritură) şi până la intenţiile nematerializate de furt ale unor angajaţi.
Dar marea calitate a poligrafului e că-i dă de gol pe marii hoţomani, cum a fost cazul unui director general de societate, om cu patru mii şi ceva de euro pe lunã, maşinã la scarã, telefon plãtit, plin de bijuuri pe el, de aere şi de mãtãsuri. Adrian Coman nu ştia cum să-l ia, să nu ofenseze precinstita mână dreaptă de patron coborâtă din gipan: „Domn’ director, cu tot respectul, vã rog aşezaţi-vă pe scaun aici, să vă facem un test”. În urma testului, poligrafistul a aflat că-i un nenorocit care a luat toatã baza de date de la firmã şi a vândut-o la firma concurentã, iar nevastă-sa avea maşinã şi telefon plãtite de concurenţă.
Fãcea inclusiv promoţie produselor concurenţei şi le vindea la clienţii firmei lui, unde el trebuia să îşi vândã propria marfã”. Alteori, când află că angajaţii lor sunt cârtiţe care spionează pentru concurenţă, unii preşedinţi de companii, în loc să se crizeze, sunt sincer bucuroşi: ”«Bine cã mi-ai spus, îl avansez». M-am gândit că sigur n-o fi înţeles omul, că nu-i român. Îi mai spun o datã: «Domne, angajatul dumitale dă informaţii concurenţei».
Omul, afacerist cu multã experienţã, îmi spune: «Da, da, am înţeles de prima oară. Domnu Coman, dacã îl dau afarã mâine, îmi trimite concurenţa altul. Aşa ştiu cine e, îl mut într-o funcţie mai bunã, îl scot din zona informaţiilor, sã nu mai aibã date de nicãieri, îi dau eu personal informaţii false, ãsta se duce şi spune concurenţei, concurenţa se repede într-acolo şi eu îmi fac treaba dincoace”.

 
Cu şpaga la detectorul de minciuni

 
Când un patron prea fidel angajatului său îşi duce poama la detectorul de minciuni, are şoc: „Ştiţi, l-am adus şi pe director, ca să nu se supere ceilalţi angajaţi că-i testez numai pe ei. Dar el e omul meu de încredere. Când eu plec în strãinãtate, îi las firma pe mânã, familia, banca, tot. De aceea am sã vã rog să îl testaţi repede, cã avem treabă. Aştept la uşă”. Spre exasperarea patronului, Adrian Coman i-a ţinut sechestrat patru ore omul de casă, ca să-i asculte pomelnicul de furăciuni. Ca orice testare, a început cu o banală întrebare: „Aţi sustras vreodatã bani de la firmă?” „Nu”. „Domn’ director, aţi minţit. Aţi furat bani”.
Jignit şi indignat, directorul se scoate: „A, mi-am adus aminte. Odatã, aşa, era un rest, o nimica toatã. Mi-e şi jenã sã spun, e o sumã derizorie”. „Nici o problemã. Mai facem un test”. „Pãi, încã unul?” „De unde sã ştiu cã ai luat numai atât. Eram cu mata?” Testul numărul doi: „În afarã de suma derizorie din rest, ai mai sustras vreodatã bani?” ”Nu”. ”Domn’ director, iar aţi minţit”. ”Domne, stai cã a mai fost odatã o sumã de nu ştiu unde, la un bon de benzină. Un mizilic”…
După patru ore de întrebări, la al optulea test: ”În afarã de cei 300.000 euro, ai mai furat vreodatã bani din societate?” „Nu”. „Gata domn’ director, e bine. Atât ai luat: 300.000 euro”. La sfârşitul testării, individul scoate 20.000 euro şi îi pune pe masa poligrafistului: „Măsluieşte şi dumneata rezultatul, te rog”. Patronul, săracu’, alb la faţă şi cu spume la gură, sã moarã de inimã, şi mai multe nu, când a auzit.

 
Nevinovaţii se îmbulzesc la poligraf

 
Tot mai mulţi oameni cinstiţi, în momentul în care la serviciu planează vreo bănuială asupra lor că au lucrat firma pe la spate, încep să se simtă foarte rău şi nu dorm noaptea, măcinându-se cum tocmai despre ei să se creadă aşa ceva, şi vin singuri la poligraf – ca singură modalitate de a demonstra şefilor că sunt oneşti. Aşa s-a întâmplat cu şeful IT-ului unei companii străine, acuzat că a vândut o licitaţie la concurenţă, din cauză că informaţiile despre licitaţie se găseau numai în computerul lui şi el era singurul care ştia cele zece parole de acces. După ce l-a scotocit prin ungherele minţii să vadă dacă-i păcătos, Adrian Coman i-a spus că nu e implicat cu nimic în vânzarea licitaţiei.
IT-istul a început să plângă: „De şase luni de zile eşti primul care a spus că sunt un om corect. Toţi ăia de la servici mă fac sifonar şi turnător, că au pierdut foarte mulţi bani şi bonusuri, iar şefii deja m-au trecut pe linie moartă, m-au dat 10 trepte mai jos şi corespunzător şi salariul. Am ajuns o ruină”. Patronul a pus apoi tot personalul serviciului respectiv să treacă pe la poligraf: „Vinovatul era şeful securităţii firmei. IT-istul, săracu’, s-a dus o dată până la toaletă zicându-şi că dacă e şefu securităţii acolo, n-are de ce să mai paroleze calculatorul. Ăsta, ştiind că se pregăteşte licitaţia, a băgat discheta, a copiat-o şi a vândut-o cu 2.500 dolari la concurenţă”.

„Vine unul: «Vreau sã ştiu dacã prietena mea, cât am fost în strãinãtate, a fost corectă». Am testat-o, fata a fost OK. Peste douã luni vine iarãşi. «Domne, iar am fost plecat, ştiţi, eu plec mereu cã am afaceri…» Prietena a ieşit iarăşi bine. Dupã alte douã luni vine femeia cu un buchet de flori: «Am venit la testare. Îmi vine prietenul, mã duc cu flori sã-l aştept la aeroport şi într-o mânã să ţin florile, într-o mânã sã am expertiza de la poligraf, că oricum o sã mã aducã el. Aşa am venit eu dinainte». – Adrian Coman (specialist poligraf)
Sursa: Internet: Articol preluat din ziarul Adevărul

Tags: test de minciuni online, sri test poligraf angajare, test cu detectorul de minciuni online, detector de minciuni, detectorul de minciuni, cum pot afla de un dectector de minciuni in romania exista, test detectorul de minciuni online, infidelitatea la poligraf, cum poti pacali detector de minciuni, test poligraf online

Leave a Reply

Current month ye@r day *


Primim informaţii despre cazuri de corupţie şi despre nedreptăţi flagrante, tolerate sau muşamalizate de reprezentanţii instituţiilor statului. Trimiteţi-le la adresele de email: tdumitru @email.ro sau ag_tudor@yahoo.com, ori va prezentati cu ele la sediul Agentiei din str. Maresal Averescu, nr. 30, numai dupa ce stabilim contactul la tel: 0744.881.694. De restul se vor ocupa detectivii noştri.


Copyright © 2013 Detectivul Online. All rights reserved.