You are here: Home // Editorial // EDITORIAL Amendaţi-l… pe primar!

EDITORIAL Amendaţi-l… pe primar!

Mergi ca tot omul prin pădure. Din diverse motive. Drumeţie, după ciuperci, după melci, după flori, etc. Şi la un moment dat dai peste trei pui de căprioară, amărâţi, răniţi sau poate nemâncaţi. Pun pariu că dintr-o mie de oameni, pe 999 îi apucă mila. Şi toţi se gândesc cum să facă să-i ajute. Care au casă şi curte, prima grijă este să-i ducă acasă. Fugi după biberon, încerci să-i alăptezi că nu-ţi trece altceva prin cap în acel moment, întrucât asociezi puii de căprioară cu  propriul copil. Apoi, pasul doi când vezi că nu se îndreaptă dai fuga la veterinar. Încerci să le dai speranţă. Cu medicamente, cu sfaturi sau mai ştiu eu cu ce. Numai, cum să-i faci sănătoşi te gândeşti. Şi începe să ţi se lumineze faţa când vezi că încep să prindă viaţă bietele animăluţe. Apoi, proprii copii, soţia şi familia întreagă nu-şi dau seama când s-au îndrăgostit de ei. De la un moment dat nu te poţi culca liniştit până nu treci să vezi ce fac ”puiuţii”.

Le spui poliţiştilor ce s-a întâmplat şi că ai acei pui de căprioară în grija ta, la fel de mare ca a propriului copil. Familia lui Nuţu Cămătaru spunea la televizor că s-a îndrăgostit de doi pui de tigru pe care i-au crescut şi dresat până la maturitate, când au devenit periculoşi fiind folosiţi şi pentru “alte activităţi”. Vrei la un moment dat să le redai libertatea pe care o merită. Le deschizi poarta, casa fiind în marginea pădurii să poata pleca spre pădure. Nu vor să plece. Îi duci tu în pădure încercând să-i laşi acolo considerând că aşa este normal pentru nişte căpriori, sălbăticia pădurii fiind starea lor naturală. Încerci cu lacrimi în ochi să te desparţi de ei, să-ţi iei rămas bun. Păi, poţi ? V-aţi uitat vreodată în ochii unui pui de caprioară domesticit ? Când tu dai să pleci, el sare în două picioare şi apoi te trezeşti cu el lângă tine, şi nu se mai dezlipeşte. Greu moment. Şi ţi se face milă. Îi iei acasă din nou din dragoste sau de frică să nu-i mănânce sălbăticiunile.

Şi toate autorităţile din localitate ştiu că primarul Rafael Dunărinţu, pentru că despre el este vorba în articolul de faţă, a adoptat trei pui de căprioară năpăstuiţi de soartă, poliţiştii din Baia de Aramă lăsându-i în custodie acestuia, cu acte în regulă după cum susţine primarul. Dar degeaba. DSVSA-ul de la judeţ, a aflat “pe surse” despre acest fapt.  “IPJ Mehedinţi spune că cele trei animale sălbatice au fost descoperite cu ocazia unei acţiuni organizate pe linie de braconaj cinegetic. “Cu ocazia unei acţiuni organizate pe linie de braconaj cinegetic, în data de 26 noiembrie a.c., poliţiştii Serviciului Arme Explozivi şi Substanţe Periculoase împreună cu poliţiştii oraşului Baia de Aramă, efective din cadrul D.S.V.S.A. Mehedinţi şi lucrători din cadrul A.J.V.P.S. Mehedinţi, au identificat pe Dunărinţu Rafael., de 36 ani, din Baia de Aramă, care deţinea în captivitate, fără drept, la domiciliul său, trei animale sălbatice din specia căprior  ( un mascul şi două femele )”. Acţiune bifată la pozitiv, mai ales că  Nicolae Lohon, purtătorul de cuvânt al IPJ Mehedinţi mai precizează că, în cauză,  primarul a fost sancţionat contravenţional în temeiul articolul 12 din Legea privind protecţia animalelor, care stipulează că “persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligaţia de a folosi mijloace de dresaj care să nu provoace traume psihice sau fizice, precum şi de a folosi metode care să nu prejudicieze sănătatea ori bunăstarea animalului”. Închipuiţi-vă cum se va uita un judecator la procesul verbal de contravenţie şi căte secunde îi va lua până il v-a desfiinţa. Dar nu contează. Adversarii l-au desfiinţat în presa centrală, pentru că aşa au primit ordin de la Împărăţie. Dar pe cei din „echipa de flagrant” nu i-a sancţionat nimeni că au încalcat “legea omeniei” ?!

Şi ca să înţeleagă cititorii mai bine cum este cu “Legea omeniei” , am să evoc “un caz” de când eram eu miliţian, înainte de 1989.

Eram pe la Autogară şi mă întâlnesc cu un coleg ofiţer de la Economic, care lucra pe linia de muncă “aur şi valută”.

-  Mitică, bine că te-am întâlnit, îmi zice colegul. Te rog din suflet să mă ajuţi că am de făcut o percheziţie în zonă şi nu este bine să merg singur.

-         -  Bine, zic, dar să nu dureze mult că am şi eu treabă. Colegii în asemenea împrejurări nu se refuză, pentru că nu este indicat să mergi singur la aşa ceva că nu ştii niciodată cum se termină treaba.

Mergem la o familie intr-un bloc de pe lăngă “Ultimul leu”, aşa i se spunea atunci la restaurantul din Cet Nord. Nu mai ştiu cum îi chema pe oameni, sunt mulţi ani de atunci, dar îmi aduc aminte că soţia lucra  la staţia Peco de pe calea Timisoarei, o doamnă blondă şi puţin cam plinuţă, iar soţul ei lucra la Petrom , depozitul din Şimian, li se zicea benzinari pe vremuri. Adevărat că era o categorie socială care se descurca de minune în acele vremuri nasoale. Erau consideraţi oameni înstăriţi. Cineva, drag lor, îi turnaseră ca fac bişniţă la sârbi şi au valută în casă. Oamenii, cumsecade, fără să ezite, ne-au dat voie să facem percheziţie pe propria declaraţie de consimţământ, şi am început. I-am căutat prin toate ungherele, printre hainele din dulapuri, prin sertare, da pe unde nu. La un moment dat, colegul meu găseşte nişte firfirici, dinari de-ai sârbilor, cred că un pumn, dar fără nici o valoare.

-                     Oaa.. zice colegul,  bucuros nevoie mare, dosar penal… şi scoate hârtiile să se apuce de scris procesul verbal. Eu când văd că-i vorba doar de nişte mărunţiş, mă opun:

-         Colegule, te rog pe mine să nu mă treci în procesul verbal că nu-l semnez, eu nu sunt de acord, asta nu-i valută de bişniţar. Hai la soacrămea Angliţa acasă să vezi că şi ea are biştari din aştia prin toate sertarele. Hai s-o arestăm şi pe ea atunci. Cănd venea săraca (dumnezeu s-o odihnească în pace, că s-a dus) de la sărbi îngheţată, primul lucru pe care-l făcea îşi golea buzunarele de biştari să-i aibă altădată pentru autobuz. Şi erau prin toate sertarele.

-         Benzinarii îngheţaseră de frică. Nu le-a trecut prin cap că mărunţişul ăla le poate face felul, alegându-se cu dosar penal. Când au văzut poziţia mea fermă, au mai prins puţin curaj, bieţii oameni.

-         Domnule ofiţer, îi aruncam la gunoi, dă-i dracu de firfirici, nici prin minte nu ne-a trecut că asta-i valută şi o poţi păţi. Că dacă ştiam, îi aruncam de mult. Colegul, pentru că se apucase de scris şi pentru că trebuia să claseze lucrarea, le-a dat avertisment şi le-a explicat legea mai în detaliu.

Acei oameni mi-au rămas recunoscători toată viaţa. Nu mai spun că au povestit păţania lor la toţi colegii din Petrom, că nu-mi venea să cred cum toate benzinăriţele când mă vedeau mă scoteau din rând şi mă serveau de câţi bani aveam, în afara celor 20 de litri legali.

De ce am dat acest exemplu ?  Ca să vadă şi alţi slujbaşi ai statului ca legea este lege, dar mai trebuie să ai şi creier să o interpretezi în favoarea omului şi nu invers. Deci, uneori „legea omeniei” trebuie să prevaleze în faţa legii „ad literam”.

Aşa că, în loc să-i mulţumească primarului pentru fapta sa deosebită şi omenească de a salva trei pui de căprioară de la moarte sigură, bietul om s-a ales cu o amendă grasă.  Slujbaşul şi-a făcut datoria! Se poate duce cu fruntea sus la şeful lui de partid, care-o fi ăla, spunând-ui băţoşat: “Şefule, l-am ars şi pe ăsta!”  Să vadă şi el ce înseamnă să nu ştii cui să te închini.

Bravo băieţi, ţineţi-o tot aşa, că este bine. Veţi dormi liniştiţi de sărbători. V-aţi făcut datoria.  BRAVO!

 

Dumitru TUDOR

Tags: adevarul despre rafael dunarintu, contact primar baia de arama, video cum sa prinzi un pui de caprioara, primaria baia de arama, dunarintu rafael dosar, editorial, video cum poti sa prinzi un pui de caprioara, rafael dunarintu

Leave a Reply

Current month ye@r day *


Primim informaţii despre cazuri de corupţie şi despre nedreptăţi flagrante, tolerate sau muşamalizate de reprezentanţii instituţiilor statului. Trimiteţi-le la adresele de email: tdumitru @email.ro sau ag_tudor@yahoo.com, ori va prezentati cu ele la sediul Agentiei din str. Maresal Averescu, nr. 30, numai dupa ce stabilim contactul la tel: 0744.881.694. De restul se vor ocupa detectivii noştri.


Copyright © 2013 Detectivul Online. All rights reserved.