You are here: Home // Servicii secrete // EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 ÎN PERCEPŢIA UNUI OFIŢER DE INFORMAŢII INTERNE (partea a III a)

EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 ÎN PERCEPŢIA UNUI OFIŢER DE INFORMAŢII INTERNE (partea a III a)

 

 

 

2. Zile de foc

 

… ziua întâi (21 decembrie)

 

 

În ziua de 21 decembrie, la Arad, Sibiu, Cluj şi Braşov au început proteste publice, la început izolate şi în grupuri mici, care urmau în linii mari acelaşi scenariu şi în care erau implicaţi diversionişti veniţi din Ungaria şi din Uniunea Sovietică.

Momentul hotărâtor l-a reprezentat „spargerea” mitingului organizat de Ceauşescu la Bucureşti, la ora 12,20, şi, imediat după aceasta, coagularea unor nuclee protestatare în diverse locuri din centrul Capitalei (în faţa hotelului Bucureşti, în zona Intercontinental – Dalles, la Piaţa Romană etc.).

Despre mitingul din 21 decembrie am o percepţie nemediată, întrucât am fost prezent la faţa locului, împreună cu aproximativ 15 colegi din cadrul Direcţiei I, cu misiunea de a asigura protecţia transmisiei directe realizate de Televiziunea Română. În cadrul Departamentului Securităţii Statului exista un plan de măsuri cu numele de cod „SELECTOR”, destinat întreprinderii măsurilor informativ-operative necesare pentru a asigura realizarea în bune condiţiuni a transmisiilor de radio şi televiziune de la manifestări publice la care participa conducerea superioară a statului. Acest plan cuprindea numeroase măsuri în sarcina Serviciului V din Direcţia I, pe care îl conduceam.

Mitingul din 21 decembrie a fost comandat de Ceauşescu, după revenirea sa în ţară, din Iran, pentru a condamna public revolta de la Timişoara şi a demonstra că este vorba de acţiuni diversioniste izolate, cu implicare externă, care nu se bucură de susţinere populară.

Demersul era riscant, deoarece nu se baza pe o evaluare realistă a „ataşamentului” la zi al bucureştenilor care lucrau în unităţi economice de vârf, iar timpul scurt pentru organizare nu permitea derularea măsurilor speciale de selecţie, pregătire şi protecţie pe care le reclama situaţia excepţională din ţară.

Concret, dispoziţia de organizare a mitingului a fost dată în seara zilei de 20 decembrie, după consultarea primarului Capitalei, care a oferit în mod uşuratic garanţii că poate fi organizat în bune condiţiuni. Acest lucru nu a fost însă posibil în timpul scurt avut la dispoziţie. Dificultăţile în plan organizatoric au determinat mulţi factori responsabili din întreprinderi să apeleze preponderent

la muncitori ieşiţi din schimbul de noapte, care erau obosiţi.

Deplasarea spre locul de desfăşurare s-a făcut fără respectarea regulilor tradiţionale în asemenea situaţii (încolonaţi, cu plasarea unor oameni verificaţi în fiecare coloană etc.), ceea ce a permis unor persoane străine să se infiltreze printre muncitori şi să intre în Piaţa Comitetului Central al P.C.R. Mitingul a început intempestiv, Ceauşescu şi oficialii care îl însoţeau făcându-şi apariţia în balcon cu 30 de minute înainte de ora anunţată, respectiv la 12,00. Ilie Ciurăscu, cel care asigura comentariul TV, nu ajunsese încă în cabina improvizată la baza Corpului B al clădirii Comitetului Central (dinspre str. Oneşti), iar regia tehnică, surprinsă, a intrat direct pe miting, fără miră şi intonarea imnului naţional, conform uzanţelor stricte ale Televiziunii. În momente normale, asemenea greşeli se lăsau cu sancţiuni grele, inclusiv pentru cadrele de informaţii cu sarcini pe linia Acţiunii „SELECTOR”.

După circa 20 de minute de derulare a mitingului conform scenariului dorit, s-a auzit, brusc şi puternic, un zgomot straniu, care a determinat strigăte de spaimă şi punerea în mişcare precipitată a participanţilor. Bărbaţi şi femei în toată firea fugeau călcându-se în picioare, pentru a se îndepărta de un pericol înspăimântător. Poziţia în care mă aflam (lângă carele de reportaj ale Televiziunii, amplasate în faţa Corpului B) mi-a permis să văd exact direcţiile de deplasare a participanţilor la miting şi feţele înfricoşate ale acestora. Iniţial, direcţia de mişcare era dinspre zona Muzeul de Artă – Athenée Palace spre Comitetul Central, inducând similitudini cu atacul Palatului de iarnă de la

Petersburg. În realitate, nu era vorba de un atac, ci de o îndepărtare de un pericol groaznic. Pe măsură ce se apropiau de clădirea Comitetului Central, participanţii la miting din primele rânduri virau brusc spre căile de degajare a pieţii, prin stânga şi dreapta, respectiv pe strada Oneşti, şi spre hotelul Union.

După momentele halucinante de haos, situaţia s-a calmat, iar la solicitările insistente ale lui Ceauşescu, circa jumătate dintre participanţii iniţiali la miting s-au repliat în faţa Comitetului Central, el reluându-şi discursul. Interesant de menţionat este faptul că, în continuare, lozincile scandate de participanţi erau preponderent de genul „Murim, luptăm, ţara apărăm”, ceea ce indica existenţa în mentalul colectiv a temerii faţă de o intervenţie militară străină pentru răsturnarea lui Ceauşescu.

Mult timp după evenimente, spargerea mitingului din 21 decembrie, care a constituit momentul declanşării revoltei populare în Bucureşti, a fost pusă pe seama unei petarde aruncate pe spaţiul verde din zona unde este amplasat acum controversatul monument al Revoluţiei, acţiune asumată de Nica Leon, sau pe introducerea pe reţeaua de sonorizare a pieţei, prin „înţeparea” unui cablu, a unei înregistrări cu ţipete şi împuşcături făcută în timpul represiunilor de la Timişoara. S-a mai invocat acţiunea unor participanţi la miting de a împunge cu vârfurile ascuţite ale steagurilor persoane din rândurile din faţă, îndeosebi femei.

Fără a contesta realitatea acestor acţiuni, în opinia mea, bazată pe percepţie directă, dar şi pe informaţii, modalitatea reală a perturbării mitingului ţine de arsenalul specific războiului electronic. Este vorba de lansarea din zona Muzeul de Artă – Athenée Palace a unor unde de joasă frecvenţă, care acţionează asupra centrilor nervoşi, generând o stare pronunţată de spaimă.

Metoda era şi este folosită de structurile militare specializate în diversiune, vizând afectarea moralului adversarilor.

Întrebarea care se pune este cine putea avea la dispoziţie şi folosi asemenea mijloace tehnice sofisticate în România anului 1989? Opinia cvasiunanim acceptată este aceea că asemenea mijloace puteau aparţine doar unor structuri străine specializate. Ar fi putut fi ale sovieticilor ori de provenienţă sovietică şi puse la dispoziţia unor agenţi GRU recrutaţi în Armata Română.

Nu poate fi exclusă nici originea americană a acestor mijloace tehnice, în condiţiile în care, în cursul anului 1989, Direcţia de Contraspionaj semnalase faptul că Ambasada S.U.A. din Bucureşti primise mai multe lăzi voluminoase cu aparatură, care nu au putut fi controlate la vamă deoarece intraseră în ţară în regim de „colete diplomatice”.

Imediat după miting, în zone adiacente (în faţa hotelului Bucureşti, la Piaţa Romană, în zona Intercontinental – Sala Dalles, în faţa Casei Centrale a Armatei), pe direcţiile de defluire a participanţilor la miting, grupuri de persoane, care se cunoşteau şi acţionau coordonat, au început să strige lozinci anti-Ceauşescu, încercând să radicalizeze spiritele şi să coaguleze nuclee agitatorice şi de protest. Ca urmare, au început să se îngroaşe rândurile celor care se implicau activ şi, după câteva momente marcate de mişcări haotice, sau conturat două concentrări de protestatari, la Intercontinental – Dalles şi la Piaţa Romană.

Între agitatorii care au acţionat în faza iniţială s-au numărat şi fugari pregătiţi în lagărul de la Bicske-Ungaria şi „turişti” sovietici. Prezenţa lor în Capitală fusese sesizată de Miliţia Capitalei şi Securitatea Municipiului

Bucureşti din seara zilei de 19 decembrie.

Revenind la firul evenimentelor, a urmat riposta instituţiilor de forţă, care au operat reţinerea şi transportarea la Jilava a unui număr mare de persoane pe motiv că au instigat la dezordine.

Momentul crucial, care a radicalizat opinia publică românească, l-a constituit intervenţia militară cu mijloace de luptă pentru distrugerea baricadelor de la Intercontinental. Acţiune nefastă, atât pentru revoluţionari, cât şi pentru autorii represaliilor (ordin – Nicolae Ceauşescu, execuţie – ministrul

Apărării Naţionale Vasile Milea, care a împins în intervenţie forţe de elită ale Armatei, inclusiv ofiţeri-cursanţi ai Academiei Militare).

Ce au făcut cadrele Direcţiei I în această zi ? În afară de participarea unui grup de ofiţeri la miting, au avut sarcini să culeagă informaţii privind implicarea în acţiunile anarho-destabilizatoare a unor persoane din locurile şi mediile date în competenţă.

Serviciul din care făceam parte nu a obţinut informaţii deosebite privind participarea activă la acţiuni a unor oameni de artă şi cultură sau ziarişti. Aceştia aveau să apară în prim plan îndeosebi începând cu 22 decembrie, când miza era mai clară, iar rolurile mai bine conturate.

O altă coordonată a activităţii specifice a reprezentat-o asigurarea măsurilor de apărare a valorilor din domeniile de competenţă (muzee, arhive, întreprinderi poligrafice etc.). Având în vedere responsabilităţile deosebite ce reveneau Direcţiei I pentru asigurarea securităţii transmisiilor de radio şi televiziune, după declanşarea evenimentelor de la Timişoara, în condiţiile în care existau riscuri de intervenţie externă în ţara noastră, ofiţerii care răspundeau de activităţile informative şi de securitate în Radio şi Televiziune sau deplasat în cele două instituţii. Pentru întărirea măsurilor de securitate în punctele vulnerabile ale sistemelor centrale de emisie, în ziua de 19 decembrie au fost trimişi în ajutorul lor câte 5 alţi ofiţeri, înarmaţi cu pistoletele Carpaţi din dotare. Aceştia au întărit dispozitivele de securitate la intrarea în studiourile de emisie, la centralele electrice şi alte puncte vulnerabile pentru emisie.

De menţionat că paza Radioteleviziunii Române, declarată prin hotărâre de guvern instituţie de interes naţional deosebit, era asigurată de Comandamentul Trupelor de Securitate.

Comportamentul şi activitatea cadrelor Direcţiei I, ca ale întregului personal al Departamentului Securităţii Statului, s-au circumscris în acele zile fierbinţi ordinului transmis pe linie ierarhică de generalul Iulian Vlad, care cerea imperativ neimplicarea efectivelor informative în stradă, în acţiuni de asigurare a ordinii publice, pentru că nu era misiunea lor şi nu erau calificaţi în acest scop.

Colonelul Gheorghe Raţiu, şeful Direcţiei I, a fost în ziua de 21 decembrie ofiţer de serviciu pe Ministerul de Interne, postură în care a menţinut permanent legătura cu unităţile centrale şi teritoriale, îndeosebi cu şefii securităţilor judeţene, pentru a urmări evoluţia situaţiei operative.

Conform relatărilor sale ulterioare, inclusiv a celor consemnate în cartea sa „Raze de lumină pe cărări întunecate”, Editura Paco, 1996, în dupăamiaza de 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie, în condiţiile în care cadrele din conducerea Ministerului de Interne şi D.S.S. se aflau în clădirea Comitetului Central, şi nu puteau fi contactate, din postura de ofiţer de serviciu pe Ministerul de Interne a dat indicaţii mai multor şefi de unităţi, îndeosebi teritoriale, privind conduita de urmat în circumstanţele date. Aceste indicaţii erau în spiritul celor ordonate de generalul Iulian Vlad, în esenţă Securitatea să nu se amestece în alte activităţi decât cele informative, iar Miliţia să acţioneze doar pentru ca manifestările să se desfăşoare în ordine.

În seara zilei de 21 decembrie, de la Consiliul Culturii şi de la Uniunea Scriitorilor, am fost încunoştiinţat telefonic de către Ladislau Hegeduş, respectiv Dumitru Radu Popescu, că, în jurul orei 13,00, după perturbarea mitingului, au fost reţinuţi şi duşi la Jilava pentru instigări în zona Hotelului

Bucureşti sculptorul Vasile Gorduz şi poetul Florin Iaru, solicitându-mi-se să fac demersuri pentru punerea lor în libertate. În cazul lui Florin Iaru, mi s-a precizat că era bolnav de diabet dependent de insulină şi neadministrarea medicamentului putea să-i fie fatală. Nu prea erau vremuri pentru asemenea demersuri, iar în condiţiile cu totul speciale din noaptea respectivă, când avea loc dispersarea violentă a demonstranţilor de la baricadă, acţiunea părea practic imposibilă. Am apelat totuşi, în acest scop, la colonelul Gheorghe Goran – şeful Securităţii Municipiului Bucureşti, care avea raporturi directe cu organele de miliţie ale Capitalei.

După ore de căutări, pe la 5,00 dimineaţa, Vasile Gorduz şi Florin Iaru au fost localizaţi, eliberaţi şi transportaţi cu un autoturism la Bucureşti.

Acţiunea de identificare a lui Florin Iaru a fost îngreunată de scrupulozitatea mea. Ştiind că numele sub care este cunoscut poetul reprezintă un pseudonim literar, am cerut să fie căutat pe numele real (Florin Râpă), presupunând că înscrierea sa în evidenţe s-a făcut pe bază de documente de identitate. Raţionament eronat! La Jilava nu s-a întocmit nici o evidenţă a celor reţinuţi, iar la apelarea pe numele real, Florin Iaru nu a răspuns, părându-i-se suspect. Abia după circa două ore de apeluri repetate, s-a prezentat.

După câteva luni, prin mai 1990, colonelul Gheorghe Goran, inculpat într-unul din procesele împotriva ofiţerilor de Securitate, în speranţa că gestul făcut în noaptea de 21/22 decembrie 1989 la solicitarea mea l-ar putea ajuta, l-a propus pe Florin Iaru ca martor. Onest, poetul a confirmat în faţa instanţei cele prezentate mai sus.

În ce priveşte noaptea de 21/22 decembrie, doresc să reamintesc un episod, bine cunoscut astăzi, care ar fi putut modifica substanţial cursul evenimentelor. Este vorba de acţiunea temerară a generalului Iulian Vlad de a-i propune generalului Vasile Milea, pe la ora 3,00, să-l aresteze împreună pe Ceauşescu. Din păcate, ministrul Apărării nu a acceptat, invocând că nu mai este în stare de nimic şi îşi va duce crucea până la capăt.

Gl. bg.(r) Vasile Mălureanu

(urmare în numărul viitor)

 

 

Tags: despre ilie ciurăscu, nica leon si revolutia 89, gl malureanu-spargerea mitingului din 21 decembrie 89, cine a organizat mitingul din 21 decembrie 1989?, evenimentele din decembrie 1989 in perceptia unui ofiter de informatii, ilie ciurăscu, firul evenimentelor din decembrie, revolutia 1989

Leave a Reply

Current month ye@r day *


Primim informaţii despre cazuri de corupţie şi despre nedreptăţi flagrante, tolerate sau muşamalizate de reprezentanţii instituţiilor statului. Trimiteţi-le la adresele de email: tdumitru @email.ro sau ag_tudor@yahoo.com, ori va prezentati cu ele la sediul Agentiei din str. Maresal Averescu, nr. 30, numai dupa ce stabilim contactul la tel: 0744.881.694. De restul se vor ocupa detectivii noştri.


Copyright © 2013 Detectivul Online. All rights reserved.