You are here: Home // Servicii secrete // EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 ÎN PERCEPŢIA UNUI OFIŢER DE INFORMAŢII INTERNE (V)

EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 ÎN PERCEPŢIA UNUI OFIŢER DE INFORMAŢII INTERNE (V)

3. Cum să produci „terorişti” – 23 decembrie şi zilele următoare

 

Când m-am întors la unitate în dimineaţa zilei de 23 decembrie, am aflat de la colonelul Gheorghe Raţiu, şeful direcţiei din care făceam parte, că în timpul nopţii dânsul executase o misiune menită să dezamorseze un zvon lansat în contextul diversiunii „securişti-terorişti”. Conform acestui zvon generalul Nicolae Pleşiţă, pe atunci comandantul Centrului de reciclare şi perfecţionare Grădiştea, „se îndrepta spre Bucureşti cu o formaţiune de tancuri”. Generalul Iulian Vlad, care se afla la Comandamentul Militar din sediul fostului Comitet Central, precizase că în opinia sa informaţia nu este credibilă, dar, pentru clarificarea situaţiei, i-a solicitat să se deplaseze totuşi la Grădiştea şi să facă verificări.

Pentru cei din Departamentul Securităţii Statului, zvonul în sine era de neluat în consideraţie, întrucât Şcoala de la Grădiştea nu dispunea decât de o companie de militari în termen, care nu era dotată cu tehnică de luptă şi avea doar misiunea de a asigura paza, curăţenia şi lucrările la ferma de legume.

Colonelul Gheorghe Raţiu a ajuns la Şcoala de la Grădiştea, pe la ora 02,00, unde nu se întâmpla nimic deosebit. Generalul Nicolae Pleşiţă era în cabinetul său de lucru, îmbrăcat în pijama şi urmărea evenimentele la televizor, în compania câinelui său.

Generalul Nicolae Pleşiţă a explicat că, aflând de la generalul Burcă (fost până în 22 decembrie la Secţia Militară a C.C. al P.C.R.), că în clădirea fostului Comitet Central se constituise un Comandament Militar din care făcea parte şi generalul Iulian Vlad, şi-a oferit şi el serviciile, pentru a se ralia la schimbările în derulare.

Colonelul Gheorghe Raţiu a mai primit şi numeroase alte solicitări de verificare a unor zvonuri şi informaţii privind riscuri ori acţiuni diversionistteroriste în diferite zone ale Capitalei direct de la Comandamentul Politic şi Comandamentul Militar din Televiziune. Din relatările sale rezultă că cele mai multe solicitări au fost transmise de comandorul Cico Dumitrescu şi de locotenent-colonelul Răgălie de la Comandamentul Militar din Televiziune, care au sunat la telefon de 10-15 ori pe zi, mai ales în intervalul 23-25 decembrie, precum şi de Petre Roman de la Comandamentul Politic în 3-4 situaţii.

Colonelul Gheorghe Raţiu susţine că a încercat să evite trimiterea unor cadre ale unităţii în asemenea misiuni, care implicau riscuri majore, în condiţiile în care Direcţia I era o unitate informativă şi nu de intervenţie. La insistenţa solicitanţilor, care invocau faptul că organele de poliţie (miliţie) nu mai aveau forţe disponibile în acest scop şi/sau că era vorba de instituţii aflate în competenţa Direcţiei I (spitale, Televiziune etc.), a acceptat totuşi să trimită în oraş cadre ale unităţii în misiuni de informare în zone în care, chipurile, se derulau acţiuni diversionist-teroriste.

Astfel, în dimineaţa zilei de 24 decembrie, comandorul Cico Dumitrescu i-a comunicat că la noul sediu al Ministerului Apărării Naţionale şi la clădirea în construcţie avansată a Hotelului Partidului de pe Calea 13 Septembrie (în prezent Hotelul Marriott) ar exista cuiburi de terorişti care trag în populaţie, şi i-a solicitat să trimită o echipă operativă în teren pentru a verifica informaţia.

În acest context, colonelul Gheorghe Raţiu l-a desemnat pe maiorul Cornel Ionaşcu să formeze o echipă cu care să se deplaseze în zonele indicate pentru a verifica informaţia. Maiorul Cornel Ionaşcu a selecţionat în acest scop trei tineri ofiţeri (cpt. Ion Petre, locot. Ion Gabrian şi locot. Haret Dobre), precum şi pe unul dintre revoluţionarii care veniseră în cadrul unităţii noastre în ziua de 22 decembrie.

Grupul a plecat în misiune fără armament, pentru a evita eventualele complicaţii la controalele pe care le făceau prin oraş diverse echipe de revoluţionari şi militari.

Din raţiuni de protecţie a grupului, comandorul Cico Dumitrescu şi locotenent-colonelul Răgălie au solicitat colonelului Gheorghe Raţiu să comunice datele de identificare ale mijloacelor de transport şi traseul pe care urma să se deplaseze grupul, pentru a fi daţi în consemn la dispozitivele de control din zonă ale M.Ap.N. Deplasarea s-a făcut cu două autoturisme, o Dacie şi un ARO.

În momentul când grupul a ajuns la clădirea nouă a M.Ap.N., pe la ora 11,00, era linişte. Maiorul Cornel Ionaşcu a cerut relaţii de la un militar în termen din dispozitivul de pază, care a infirmat informaţia/zvonul privind existenţa unor trăgători ce ar trage în populaţie şi maşini.

Pentru edificarea completă asupra situaţiei, maiorul Cornel Ionaşcu şi însoţitorii săi au intrat în incintă şi au urcat pe terasa clădirii. La apariţia pe terasă a maiorului Cornel Ionaşcu şi a altor doi ofiţeri, a început să se tragă asupra lor cu rafale de puşcă automată, dar şi cu tir ţintit (foc cu foc), de către o formaţiune compusă din cel puţin 3-4 trăgători. Tirul era executat din direcţia Academia Militară, trăgătorii putând fi poziţionaţi în zona Stadionului “Progresul”. Ofiţerii în cauză s-au adăpostit rapid şi au scăpat fără răni. Când au coborât de pe clădire, focul a încetat.

Ajuns la unitate, maiorul Cornel Ionaşcu a raportat situaţia colonelului Gheorghe Raţiu, dar acesta i-a spus că ar fi înţeles greşit că teroriştii acţionează în zona clădirilor M.Ap.N. şi a Hotelului Partidului, în fapt probleme mari fiind la Spitalul O.R.L. de pe Bulevardul Panduri.

La Spitalul O.R.L., maiorul Cornel Ionaşcu şi însoţitorii săi au constatat că nu sunt probleme de genul celor invocate. Directorul spitalului, dr. Hociotă, i-a informat că solicitase să fie apăraţi de armată, în urma primirii unor telefoane conform cărora urma să fie atacaţi de terorişti.

În aceste circumstanţe, ofiţerii au indicat doctorului Hociotă unele măsuri de protecţie a personalului spitalului (întărirea dispozitivului de pază a căilor de acces, reducerea la minimum necesar a iluminării interioarelor spitalului etc.).

O altă intervenţie solicitată Direcţiei I – Informaţii Interne de către Comandamentul din Televiziune viza efectiv neutralizarea a „doi terorişti care reuşiseră să ajungă într-o zonă din interiorul Televiziunii de unde puteau periclita intrarea postului naţional în emisie” în ziua de 24 decembrie.

În dimineaţa respectivă, pe la ora 8,15, colonelul Gheorghe Raţiu a fost contactat telefonic de Petre Roman, care i-a cerut să trimită o echipă de ofiţeri care cunosc sectorul emisie al Televiziunii pentru a-i neutraliza pe cei 2 „terorişti”! În vâltoarea derulării evenimentelor, colonelul Gheorghe Raţiu nici

nu a mai încercat să explice că ofiţerii unităţii noastre nu aveau nici o pregătire în materie antiteroristă.

Întrucât studiourile centrale de radio şi televiziune se aflau în competenţa Direcţiei I în ce priveşte activitatea informativă şi antidiversiune, trebuia să facem faţă şi acestei provocări.

Pentru a da curs solicitării, s-a apelat la un ofiţer de la o altă unitate, care lucrase în Direcţia I până în 1988 şi răspunsese de activitatea informativă şi antidiversiune în cadrul Televiziunii, maiorul F., precum şi la doi ofiţeri din unitate: maiorul Mihai Gavriliu şi căpitanul Gheorghe Huidu. Grupul a fost dotat cu pistoale automate şi o cutie cu grenade, iar deplasarea a fost efectuată cu un tanc al Armatei din dispozitivul de apărare al Televiziunii, care i-a preluat pe cei trei ofiţeri dintr-o zonă centrală a oraşului.

Datorită disfuncţiilor în materie de comunicare între Comandamentul Politic din Televiziune, care solicitase venirea ofiţerilor respectivi, şi dispozitivul militar de pază şi control acces, ofiţerii noştri nu au putut intra timp de mai multe ore în instituţie, rămânând la punctul de control din Str. Pangratti în regim de semireţinere. Problema a fost deblocată în momentul în care maiorul F. a reuşit să-l contacteze pe generalul Tudor, şeful Dispozitivului Militar de Apărare a Televiziunii. Li s-a permis celor 3 ofiţeri să intre în instituţie, însă fără armamentul şi muniţia cu care veniseră, acestea fiind reţinute la postul militar de pază de la intrarea din Strada Pangratti.

Din discuţiile purtate cu generalul Tudor şi cu alte persoane din instituţie a rezultat că în cursul nopţii precedente avuseseră loc unele incidente soldate cu focuri de armă la subsolul clădirii în care se află şi studiourile de emisie, fapt ce a indus temeri privind unele riscuri teroriste de natură a periclita reintrarea în emisie în dimineaţa respectivă. În fapt, incidentele se produseseră între persoane înarmate care acţionau pentru apărarea Televiziunii haotic, fără o coordonare unitară, trăgând în tot ce li se părea suspect. Mai multe persoane găsite prin zonă fuseseră reţinute, clarificându-li-se situaţia, om cu om, de către generalul Tudor, maiorul F. şi şeful dispozitivului de pază al Comandamentului Trupelor de Securitate, care asigurase paza instituţiei până în 22 decembrie.

După clarificarea problemei cu persoanele suspecte de la subsol, ofiţerilor noştri nu li s-a permis reîntoarcerea la unitate, ei fiind reţinuţi la dispoziţia Comandamentului Militar, într-o încăpere de la etajul XI al blocului turn, unde au rămas trei zile şi trei nopţi cu un statut de semiarest. Nu au putut

contacta în acest timp pe nimeni, nici familiile şi nici şefii profesionali, care nu au cunoscut nimic despre situaţia lor în tot acest interval de timp. Semnificativ pentru statutul lor din acele zile este faptul că erau conduşi la WC sub escortă militară înarmată.

În plus, spaţiul care le fusese destinat asigura o expunere maximă pe timpul „tragerilor de noapte”, datorită ferestrelor mari şi joase ale sediului administrativ al Televiziunii. Pentru a se conferi cât de cât o justificare pentru reţinerea celor trei ofiţeri în sediul Televiziunii, Comandamentul Militar le-a solicitat să redacteze un proiect de regulament al … Gărzilor Patriotice. Cu toate că solicitarea nu era credibilă şi nici nu dispuneau de pregătirea profesională pentru un asemenea demers, cei trei ofiţeri, îndeosebi căpitanul Gheorghe Huidu, au luat-o în serios şi au trecut la treabă. La insistenţele maiorului F., în ziua de 27 decembrie, după ce împuşcăturile încetaseră, li s-a permis ofiţerilor noştri să revină la unităţi.

Am prezentat aceste misiuni executate de cadre ale Direcţiei I – Informaţii Interne în zone fierbinţi în decembrie 1989, la solicitările directe formulate de exponenţi ai comandamentelor politic şi militar din Televiziune, deoarece contextul acelor zile, insistenţele cu care au fost solicitate, riscurile

survenite pe parcursul derulării lor etc. ridică numeroase semne de întrebare. A fost realmente necesară şi oportună trimiterea în misiuni de cercetare şi intervenţie antiteroristă în zone de conflict ori controlate militar a unor ofiţeri de securitate în civil şi cu armament şi muniţie asupra lor ? Ce surprize îi mai

puteau aştepta pe ofiţerii conduşi de maiorul Cornel Ionaşcu în misiunile de la noul sediu al M.Ap.N. şi Spitalul O.R.L. Panduri dacă, din motive obiective, nu schimba traseele de deplasare şi mijloacele de transport comunicate la Comandamentul Militar? S-a urmărit cumva compromiterea Direcţiei I, unitate

informativă de bază a D.S.S.?

În momentul respectiv, în vâltoarea evenimentelor, păţaniile colegilor noştri trimişi în asemenea misiuni au fost puse pe seama degringoladei în care intrase toată lumea datorită enigmaticului fenomen terorist şi lipsei de coordonare între principalele forţe care încercau să-l combată.

Astăzi, la peste 23 de ani, percepţia s-a schimbat, convingerea colonelului Gheorghe Raţiu, a ofiţerilor implicaţi în aceste misiuni şi a semnatarului acestor rememorări fiind aceea că solicitările de acest gen ale unor exponenţi ai Comandamentului Militar din Televiziune au reprezentat acţiuni deliberate de atragere a unor efective ale Securităţii în zone de conflict militar pentru a se putea susţine diversiunea „securişti-terorişti”.

De menţionat că misiunile prezentate mai sus au fost consemnate în ordinele de zi pe unitate, iar ofiţerii participanţi au întocmit rapoarte cu privire la cele constatate şi la modul de derulare a lucrurilor.

Nu a fost lipsită de riscuri nici situaţia celorlalte cadre ale Direcţiei I, care au fost chemate în unitate în dimineaţa zilei de 23 decembrie, unde au rămas până pe 8 ianuarie 1990. În acest interval de timp, atât cadrele unităţii, cât şi revoluţionarii veniţi pe 22 decembrie mergeau acasă la 2-3 zile doar pentru a se primeni şi a aduce provizii alimentare.

 

Gl. bg. (r) Vasile Mălureanu

(va urma)

 

Tags: centrul de perfectionare gradistea, comandament etaj 11 televiziune 1988, cornel ionascu, atrocitatile comise de cadrele m a n in evenimentele din 1989, scoala de securitate gradirtea, huidu gheorghe, gheorghe ratiu, evenimentele din 1989, evenimentele de la televiziune 1989, evenimentele din decembrie 1989 in perceptia unui ofiter de informatii

Leave a Reply

Current month ye@r day *


Primim informaţii despre cazuri de corupţie şi despre nedreptăţi flagrante, tolerate sau muşamalizate de reprezentanţii instituţiilor statului. Trimiteţi-le la adresele de email: tdumitru @email.ro sau ag_tudor@yahoo.com, ori va prezentati cu ele la sediul Agentiei din str. Maresal Averescu, nr. 30, numai dupa ce stabilim contactul la tel: 0744.881.694. De restul se vor ocupa detectivii noştri.


Copyright © 2013 Detectivul Online. All rights reserved.